DIATÓNIC, -Ă adj. Compus din tonuri și din semitonuri naturale. // s.f. Succesiune, grupare sau amestec de sunete care conține intervale diatonice. [Cf. fr. diatonique, it. diatonico]. Vezi definitia »

PRODRÓMIC, -Ă adj. 1. premergător, care anunță ceva; simptomatic. 2. (despre poezie) ocazional, scris într-o limbă savantă, cu procedee retorice. (< fr. prodromique, it. prodromico) Vezi definitia »

AGITATÓRIC, -Ă, agitatorici, -ce, adj. Care servește sau se referă la agitație¹. – Din agitator² + suf. -ic. Vezi definitia »

PIRÉTIC, -Ă adj. referitor la febră. (< fr. pyrétique) Vezi definitia »

BIOSPEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la biospeologie. [Pron. bi-o-spe-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »