BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte, unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata. Vezi definitia »

POETÉSĂ, poetese, s. f. (Rar) Poetă. ♦ (Depr.) Poetă mediocră, lipsită de talent. [Pr.: po-e-] – Din fr. poétesse. Vezi definitia »

SOFÍTĂ s.f. Corp electric de iluminat în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. [Var. sufită s.f. / < fr. soffite, germ. Soffitte]. Vezi definitia »

ECHIPOLÉNȚĂ s. f. 1. egalitate de forțe, de puteri. 2. (log.) raport de egalitate între două propoziții sau concepte de aceeași extensie; echivalență. 3. (mat.) relație între vectori echipolenți. (< fr. équipollence, lat. aequipollentia) Vezi definitia »

GLICÍNĂ¹ s. f. plantă decorativă agățătoare, cu flori albastre și parfumate, asemănătoare cu ale salcâmului. (< fr. glycine, lat. glycina) Vezi definitia »