TAVÁN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. – Tc. tavan. Vezi definitia »

TIROHIOIDIÁN, -Ă adj. referitor la cartilajul tiroidian și la osul hioid. (< fr. thyrohyoïdien) Vezi definitia »

LILIPUTÁN, -Ă adj., s. m. f. liliput. (< liliput + -an, după fr. lilliputien) Vezi definitia »

PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. Vezi definitia »

gârtán, -ă, gârtáni, -e, adj. (reg.) bădăran, mojic, gârtoman. Vezi definitia »