PREROGATÍVĂ, prerogative, s. f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. Vezi definitia »

TRÚPĂ, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste. 2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe. Vezi definitia »

FOTOSTEREOTÉCĂ s. f. colecție de fotostereograme conținând o anumită regiune, un anumit obiectiv. (< fotostereo/gramă/ + -tecă) Vezi definitia »

MEZALIÁNȚĂ s. f. căsătorie cu o persoană considerată de condiție socială inferioară. (< fr. mésalliance) Vezi definitia »

TORACOCENTÉZĂ s.f. (Med.) Toracenteză. [< fr. thoracocentèse]. Vezi definitia »