povârneálă, povârnéli, s.f. (reg.) 1. înclinare într-o parte, aplecare cu tendință de prăbușire. 2. înclinare a unei pante. 3. pantă a acoperișului unei case; acoperiș înclinat al unei colibe, al unei stâne etc. 4. tablă mică la acoperișul casei. 5. loc sub acoperișul colibei ciobanului, unde se pun la uscat lemne și surcele pentru foc. 6. adăpost de stână, unde se mulg oile. Vezi definitia »

FÓSĂ s.f. 1. Depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ◊ Fosă nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. Depresiune alungită și adâncă pe fundul oceanelor, depășind 6000 m; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. (Teatru) Porțiune care desparte scena de sală, rezervată orchestrei. [< fr. fosse, it. fossa, cf. lat. fossa – șanț, groapă]. Vezi definitia »

consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténcei; pl. consăténce Vezi definitia »

telíșcă s.f. (reg.) plantă de leac, bună pentru dureri de inimă; vrăjitoare, vrotilică. Vezi definitia »

ULCICÚȚĂ, ulcicuțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcică +suf. -uță. Vezi definitia »