INTERMÉDIU s. n. 1. mijlocire. ♦ prin ~l cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva). 2. mică lucrare dramatică (comică), muzicală sau coregrafică, prezentată ca divertisment între două acte ale unei opere dramatice. (< it. intermedio, fr. intermède) Vezi definitia »

PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrisorile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. Vezi definitia »

CALIFÓRNIU s.n. Element transuranic artificial, metalic și radioactiv, din grupa actinidelor. [Pron. -niu. / < fr. californium, cf. California, unde a fost descoperit în 1950]. Vezi definitia »

ALĂMÍU, -ÍE, alămii, adj. De culoarea alamei (1). – Alamă + suf. -iu. Vezi definitia »

BIGUDÍU, bigudiuri, s. n. Vergea mică de metal, cu anumite dispozitive, în jurul căreia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. – Fr. bigoudi. Vezi definitia »