ARBITRÁR, -Ă I. adj. 1. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic. 2. (făcut) la întâmplare. II. s. n. faptă, acțiune, situație arbitrară (I). (< fr. arbitraire, lat. arbitrarius) Vezi definitia »

PLEBISCITÁR, -Ă adj. care are loc în urma unui plebiscit. (< fr. plébiscitaire) Vezi definitia »

PROCESIONÁR, -Ă adj. 1. referitor la procesiune. 2. (despre omizi) care merg în cârd. (< fr. processionnaire) Vezi definitia »

INTRAARTICULÁR, -Ă adj. în, din interiorul unei articulații. (< fr. intra-articulaire) Vezi definitia »

PARȚIÁR adj. (Jur.; astăzi ieșit din uz; în sintagma) Colon parțiar = persoană care lua în arendă o bucată de pământ și împărțea beneficiul cu proprietarul. [Pr.: -ți-ar] – Din lat. partiarius [colonus]. Vezi definitia »