DANTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea dinților unui om; (p. ext.) felul în care sunt așezați dinții. 2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture]. Vezi definitia »

fârță, fârțe s. f. (înv.) prostituată. Vezi definitia »

juvélcă, juvélci, s.f. (reg.) haină femeiască purtată pe deasupra; giubeică, scurteică. Vezi definitia »

INSOLÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza]. Vezi definitia »

PĂINJENÍȚĂ, păinjenițe, s. f. (Rar) Femela păianjenului (1). [Pr.: pă-in-] – Păinjen + suf. -iță. Vezi definitia »