Definita cuvantului avînt
avînt (avînturi), s. n. – Pornire, elan, însuflețire. Din vînt, cu prep. adv. a-. Dacă această ipoteză nu este greșită, avînt trebuie să fi fost la început înțeles ca adv. (această valoare nu apare în niciun text cunoscut, dar este cert că acest cuvînt nu apare în texte anterioare sec. XIX, și nici în dialecte). Construcția ar fi identică, deci, cu acasă, afund, aminte etc; expresia a da avînt poate fi foarte bine interpretată a da a vînt. Apoi, cuvîntul fiind simțit ca un s., s-a putut deriva de la el vb. avînta, formație probabil artificială și modernă, motivată de paralelismul fr. élan-élancer, germ. Schwung-schwingen. După DAR, avînt este formație postverbală de la avînta, și acesta este o compunere internă, pe baza lui vînt. Der. avînta, vb. (a împinge, a lansa, a arunca).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu avînt
NIVELMÉNT s.n. Totalitatea operațiilor de determinare a altitudinii punctelor unui teren. [< fr. nivellement]. Vezi definitia »
ANGLICIZÁNT, -Ă adj. care anglicizează. (< fr. anglici-sant) Vezi definitia »
SORTIMÉNT, sortimente, s. n. Ansamblu de mărfuri de același fel, de același gen; p. ext. sort. – Din germ. Sortiment. Vezi definitia »
INTUMESCÉNT, -Ă adj. Care începe să se umfle, umflat. [< fr. intumescent]. Vezi definitia »
INADERÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care nu aderă, care nu se poate lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérent]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z