Definita cuvantului babacă
babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu babacă
ACROTÉRĂ s. f. soclu la fiecare dintre extremitățile unui fronton destinat a susține statui sau alte ornamente. (< fr. acrotère, gr. akroterion) Vezi definitia »
rámă (ráme), s. f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s. m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s. f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka. Vezi definitia »
MARCÓTĂ, marcote, s. f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte. Vezi definitia »
podrághină, podróghine, s.f. (reg.) copil neastâmpărat; copil rău. Vezi definitia »
HAPLOGENÉZĂ s. f. apariție a unei forme de noi plante prin mecanismele fundamentale ale evoluției. (< fr. haplogenèse) Vezi definitia »