Definita cuvantului babacă
babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu babacă
VETRÍȚĂ, vetrițe, s. f. Vetrișoară. – Vatră + suf. -iță. Vezi definitia »
ZĂVÁDĂ s. f. Stână, târlă. (cf. zăvează) Vezi definitia »
acidamínă (-ci-da- / -cid-a-) s. f., g.-d. art. acidamínei; pl. acidamíne Vezi definitia »
TERZÍBAȘĂ s. m. (Înv.) Staroste de croitori. [Var.: tezírbașă s. m.] – Tc. terzıbașı. Vezi definitia »
ȚIMÁRĂ s. f. v. țimir. Vezi definitia »