Definita cuvantului babacă
babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu babacă
RECEPTÚRĂ s.f. Lucrare a rețetelor; farmacografie. ♦ Loc într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise. [< germ. Rezeptur]. Vezi definitia »
ADENÍNĂ s.f. Substanță din clasa purinelor, care intră ca bază azotată în compoziția acizilor adenozin-fosforici și a acizilor nucleici. [< fr. adénine]. Vezi definitia »
PERCAÍNĂ s.f. Pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă și cu o puternică acțiune anestezică locală. [Pron. -ca-i-. / < fr. percaïne]. Vezi definitia »
TOTDEODÁTĂ adv. Totodată. – Tot + de + o + dată. Vezi definitia »
IZOCLÍNĂ s. f. v. izoclin [în DN]. Vezi definitia »