OBÓI s. n. instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și clape. (< it. oboe, germ. Oboe) Vezi definitia »

pungășói, pungășói, s.m. (reg.) pungaș mare. Vezi definitia »

STRÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Rând, șir (de soldați). 2. (În expr.) A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi. – Din rus. stroj. Vezi definitia »

pocitorói, -oáie, s.m. și f. (reg.; în credințele populare) ființă imaginară, duh rău care pocește oamenii și animalele; pocitor. Vezi definitia »

pășușói, pășușói, s.m. (reg.) proprietar. Vezi definitia »