DISEMÍE s. f. dificultate în utilizarea simbolurilor limbajului. (< fr. dyssémie) Vezi definitia »

NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie. Vezi definitia »

AGEUZÍE s. f. pierdere patologică a simțului gustativ. (< fr. agueusie) Vezi definitia »

ciovrấntie, ciovrấntii, s.f. (reg.) vârtej de apă, ochi de apă, bulboană. Vezi definitia »

CORECTAZÍE s. f. Dilatație a pupilei. – Din fr. coréctasie. Vezi definitia »