Definita cuvantului supărare
SUPĂRÁRE, supărări, s. f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferință; nevoie, neajuns, lipsă. ◊ Expr. Să nu-ți (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ți-ar (sau v-ar) fi cu supărare, formulă de politețe prin care se exprimă teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fără supărare! formulă de politețe prin care cineva arată că nu se consideră jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr (neplăcut). ♦ Greutate, povară, piedică. ♦ (Pop.) Pagubă, stricăciune, deranj. 2. Întristare, amărăciune, tristețe. 3. Furie, iritare, mânie. – V. supăra.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supărare
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge. Vezi definitia »
ÎMPĂCĂLUÍRE s. f. v. împăcălui. [DAR] Vezi definitia »
SALIFIÉRE s.f. Salificare. ♦ Separare a coloizilor dintr-o soluție prin adăugare de electroliți, alcool etc. [Pron. -fi-e-. / < salifia]. Vezi definitia »
TRAFORÁRE, traforări, s. f. Acțiunea de a trafora – V. trafora. Vezi definitia »
PIEPTOȘÍRE, pieptoșiri, s. f. v. PIEPTOȘI. – [DLRM, DAR] Vezi definitia »