Definita cuvantului supărare
SUPĂRÁRE, supărări, s. f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferință; nevoie, neajuns, lipsă. ◊ Expr. Să nu-ți (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ți-ar (sau v-ar) fi cu supărare, formulă de politețe prin care se exprimă teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fără supărare! formulă de politețe prin care cineva arată că nu se consideră jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr (neplăcut). ♦ Greutate, povară, piedică. ♦ (Pop.) Pagubă, stricăciune, deranj. 2. Întristare, amărăciune, tristețe. 3. Furie, iritare, mânie. – V. supăra.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supărare
SOLDÁRE, soldări, s. f. Acțiunea de a (se) solda și rezultatul ei. – V. solda. Vezi definitia »
AUTOMATIZÁRE, automatizări, s. f. Acțiunea de a (se) automatiza și rezultatul ei; folosire a automatelor în procesul de producție, înzestrare cu automate. [Pr.: a-u-] – V. automatiza. Vezi definitia »
TUNELIZÁRE s.f. (Med.) Procedeu chirurgical de creare a unui spațiu în formă de tunel sub o formație anatomică. [Cf. fr. tunnellisation]. Vezi definitia »
cvasimonetare Vezi definitia »
TIGOÁRE, tigori, s. f. (Pop.) Om de nimic, ticălos; ființă leneșă, puturoasă sau slabă, prăpădită. – Et. nec. Vezi definitia »