DISOLÚȚIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupție. 2. (fig.) corupție. 3. absorbție a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio) Vezi definitia »

TELEBIOMETRÍE s. f. studiu de la distanță al fenomenelor biologice. (< tele¹- + biometrie) Vezi definitia »

ATELECTAZÍE s. f. turtire, colabare a unui plămân din cauza lipsei aerului alveolar. (< fr. atélectasie) Vezi definitia »

AUXONOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul legilor dezvoltării și creșterii arborilor și arboretelor. [< fr. auxonomie, cf. gr. auxe – creștere, nomos – lege]. Vezi definitia »

AMNEZÍE, amnezii, s. f. Pierdere totală sau parțială a memoriei. – Din fr. amnésie. Vezi definitia »