spélcă (ci), s. f. – 1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium). Vezi definitia »

năsúșniță, năsúșnițe, s.f. (reg.) nas mare, năsoi. Vezi definitia »

SEÍMĂ s. f. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; fisura copitei, provocată de această boală. (< fr. seime) Vezi definitia »

HISTÓNĂ s. f. proteină cu proprietăți bazice, în nucleul celulelor. (< fr. histone) Vezi definitia »

LEUCOCITÓZĂ s.f. Creștere a numărului de leucocite în sânge în procesul de apărare a organismului împotriva infecțiilor. [< fr. leucocytose]. Vezi definitia »