căputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălțămintei care acoperă zona superioară a labei. Vezi definitia »

ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este țesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de același fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. Vezi definitia »

șnuruitúră, șnuruitúri, s.f. (reg.) semn făcut la urechea oilor pentru a le recunoaște. Vezi definitia »

CÚBICĂ s.f. (Mat.) Curbă de gradul al treilea. [< fr. cubique]. Vezi definitia »

TELEFONOGRÁMĂ s. f. telegramă telefonată. (< telefon + /tele/gramă) Vezi definitia »