pontorí, pontorésc, vb. IV (reg.) 1. a împunge, a necăji cu vorba. 2. (despre încălțăminte) a cârpi, a repara. Vezi definitia »

CARNOSAURI s. m. pl. Grup taxonomic al dinozaurilor care cuprinde reprezentanți carnivori ai ordinului teropodelor (Tyrannosaurus); se caracterizează prin lungime de 14 m, greutate de 8 t, craniu mare, dinți ascuțiti cu margini zimțate, membrele anterioare foarte scurte, regresate și cele posterioare alungite, tridactile. Au trăit în Cretacicul superior (Carnosauria). Vezi definitia »

RUPTURÍ, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură. Vezi definitia »

zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgăndăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre Vezi definitia »

sărí (sár, sărít), vb. – 1. A ieși, a se prezenta, a apărea; se zice mai ales despre animalele care apar în fațe vînăturului. – 2. A țîșni, a erupe, a se naște. – 3. A sălta, a se înălța, a se ridica. – 4. A țopăi, a face salturi. – 5. A trece peste, a depăși un obstacol. – 6. A omite un pasaj în lectură. – 7. A alerga, a veni în goană. – 8. A veni în ajutor. – 9. A interveni, a se interpune. – 10. A fecunda, a goni. – Mr. sar, sărire, megl. sar, săriri. Lat. salῑre (Pușcariu 1516; REW 7540), cf. it. salire, prov., cat. sallir, fr. saillir, sp. salir, port. sahir. Evoluția semantică este normală, cf. lat. saltāre ‹ salĭre; ultimul sens, care nu pare popular, trebuie să fie o traducere din fr. saillir. Der. sare-garduri, s. m. (donjuan; crai); sărită, s. f. (salt; țîțînă); săritor, adj. (care sare; serviabil); săritoare, s. f. (cascadă); săritură, s. f. (salt); saitoc, s. n. (Munt., salt), probabil de la forma locală sai ‹ sari. Cf. răsări, tresări. Vezi definitia »