ORTĂCÍE, ortăcii, s. f. (Reg.) Tovărășie, asociere, prietenie. – Ortac + suf. -ie. Vezi definitia »

HIPERSTENÍE s. f. funcționare exagerată a unor țesuturi și organe. (< fr. hypersthénie) Vezi definitia »

EFORÍE s. f. 1. (ant.) eforat. 2. (în trecut) conducere colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, un fel de consiliu de administrație. ◊ instituție condusă de un corp de efori. (< fr. éphorie, fr. ephoria) Vezi definitia »

CONSTRÚCȚIE s. f. 1. faptul de a construi; construire. ◊ alcătuire, compunere. 2. clădire, lucrare, edificiu. ◊ (pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect executarea clădirilor. 3. ~ i de mașini = ramură a industriei care produce mașini, unelte, instalații, utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale. ◊ mod de aranjare a cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. (< fr. construction, lat. constructio) Vezi definitia »

DEZASIMILÁȚIE s. f. 1. dezasimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substanțelor, care au loc în organismele vii; catabolism. (< fr. désassimilation) Vezi definitia »