sfășíe, sfășíi, s.f. 1. (înv. și reg.) fâșie; bucată de carne (sfârtecată). 2. (reg.) curelușă împodobită cu ținte de alamă. 3. (reg.) bucată de pământ lungă și îngustă. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost tăiat; ciozvârtă. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de cânepă din care se fac funii, bice. 7. (înv. și reg.) făclie cu care se pescuiește noaptea; fachie, fașcă. Vezi definitia »

SEMINȚERÍE, semințerii, s. f. (Rar) Prăvălie unde se vând semințe de flori și de legume. – Sămânță + suf. -ărie. Vezi definitia »

postulațíe, postulațíi, s.f. (înv.) cerere, solicitare (stăruitoare). Vezi definitia »

EXSANGUINOTRANSFÚZIE s.f. (Med.) Înlocuire totală prin transfuzie a sângelui circulant. [< fr. exsanguino-transfusion]. Vezi definitia »

víe (-íi), s. f. – 1. Teren plantat cu viță, boltă de viță. – 2. Viță. – Mr. (a)vińe, megl. vińă. Lat. vῑnĕa (Pușcariu 1879; REW 9350), cf. vegl. veña, it. vigna, prov., port. vinha, fr. vigne, cat. vinya, sp. viña. – Der. vier (var. înv. viiariu), s. m. (podgorean, viticultor), poate direct din lat. vῑnĕārius (Pușcariu 1884); viereasă, s. f. (nevastă de vier); viesc, adj. (se zice despre o anumită varietate de pere și de mere). Vezi definitia »