holștí, pers. 3 sg. holștéște, vb. IV refl. (reg.) a-și holba, a-și bleojdi (ochii). Vezi definitia »

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște. Vezi definitia »

CENTI-, -CÉNT elem. „o sută, a suta parte”. (< fr. centi-, cf. lat. centum, sută) Vezi definitia »

povîrtí (-tésc, -ít), vb. – A înfășura o funie, o sfoară. Sb. povrtati (Candrea), cf. învîrti. Vezi definitia »

obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație). Vezi definitia »