DEZALCĂTUÍ, dezalcătuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din des¹- + alcătui. Vezi definitia »

spărguí, spărguiésc, vb. IV 1. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se termina. 2. (reg.; despre terenuri, nedefrișate, livezi, pășuni) a desțeleni. 3. (înv.) a viscoli, a viforî. Vezi definitia »

PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. Vezi definitia »

utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî. Vezi definitia »

TUI¹, tuiuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc alcătuit din două sau trei cozi albe de cal, atârnate de o lance cu semiluna în vârf, constituind un semn distinctiv al unor înalți demnitari din fostul imperiu otoman și din țările vasale lui. ♦ Comandant, căpetenie. – Tc. tuğ. Vezi definitia »