BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra pe cineva îndelung. Vezi definitia »

țâgălí, țâgălésc, vb. IV (reg.) 1. a ciuguli; a crâmpoți. 2. a face surcele. Vezi definitia »

ciumblí, ciumblésc, vb. IV (reg.) a știrbi un vas. Vezi definitia »

prăvălí (prăvălésc, prăvălít), vb. – 1. A se rostogoli, a se învîrti. – 2. A doborî, a pune jos. – Var. sprăvăli. Sl. provaliti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 443; Conev 38). – Der. prăvăl, s. n. (rîpă, coastă; gîrlă; șuvoi); prăvălac, s. n. (coastă, pantă); prăvălatec (var. prăvălatic), adj. (abrupt); prăvăliș, s. n. (povîrnîș, pantă); prăvăluc, s. n. (versant). Vezi definitia »

SAPÉLLI s. m. arbore de origine africană, cu lemnul tare, roșu-brun, cu luciu auriu, fibra ondulată, textură fină, cu miros aromatic de cedru, folosit în ebenisterie. (< fr. sapelli) Vezi definitia »