ȘOFÉR s. m. conducător de automobil. (< fr. chauffeur) Vezi definitia »

úger (-re), s. n. – Țîță. – Var. Mold. ulger, unger. Mr. udzire, istr. uger. Lat. ūbĕr (Pușcariu 1737; REW 9026), cf. romagn. uver, it. ubero, port. ubre. Schimbul consonantic ca în rubus › rug (după Pușcariu și Tiktin, prin analogie cu a suge). Legătura cu mag. ugyan (Cihac, II, 536) nu este probabilă. Vezi definitia »

BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism, în formă de pârghie cu două brațe, care transmite prin oscilație o mișcare alternativă. 3. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. [Pr.: -si-er. – Var.: (3, înv.) balanțiér s. n.] – Fr. balancier. Vezi definitia »

pontér, pontére, s.n. 1. (reg.) unitate de măsură de capacitate (între 1 decilitru și 1 decalitru). 2. (înv. și reg.) unitate de măsură de lungime egală cu 7-8 cm. 3. (înv. și reg.) unitate de timp egală cu 7-8 minute. Vezi definitia »

BALANȚIÉR, balanțiere, s. n. v. balansier. Vezi definitia »