DETÉCȚIE s.f. Acțiunea de a detecta. ♦ Identificarea prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. [Gen. -iei, var. detecțiune s.f. / cf. fr. détection]. Vezi definitia »

ZÉIE s.f. (Rar) Zeiță. [Pron. ze-ie. / < zeu, cf. lat. dea]. Vezi definitia »

SUPERFINÍȚIE s.f. Superfinisare. [Gen. -iei. / < fr. superfinition]. Vezi definitia »

MAGNETOMETRÍE s. f. 1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice. 2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. (< fr. magnétométrie) Vezi definitia »

DANTOLOGÍE s. f. studiul vieții și operei lui Dante; dantism, dantistică. (< fr. dantologie, it. dantologia) Vezi definitia »