EPIMÓNĂ, epimone, s. f. (Lit.) Comorație (2). – Din fr. épimone. Vezi definitia »

INCÍZĂ s.f. 1. (Gram.) Propoziție incidentă. 2. (Arte) Motive ornamentale obținute prin zgârierea în adâncime a materialului. [< fr. incise, cf. lat. incisus – tăiat]. Vezi definitia »

MATROÁNĂ s. f. femeie căsătorită în aristocrația romană. ◊ (ir.) femeie matură, respectabilă. (< lat., it. matrona, fr. matrone) Vezi definitia »

RIZODÉRMĂ s.f. (Bot.) Strat extern de celule la rădăcinile tinere. [< fr. rhizo-derme, cf. gr. rhiza – rădăcină, derma – piele]. Vezi definitia »

HINDUSTÁNĂ adj., s. f. (limbă indo-europeană) vorbită în India și în Pakistan, cu două variante literare: hindi și urdu. (< fr. hindoustani) Vezi definitia »