CORNÍȘĂ s.f. 1. Partea superioară, proeminentă și ornamentată a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. ♦ Mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 2. (Geogr.) Partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ♦ Acumulare de zăpadă, depusă de vânt în formă de streașină care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. [Var. cornice s.f. / < fr. corniche]. Vezi definitia »

stăvúță, stăvúțe, s.f. (reg.) herghelie mică de cai. Vezi definitia »

MOCÁNCĂ, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei). Vezi definitia »

midvínă, midvíne, s.f. (reg.) coropișniță. Vezi definitia »

POȘÉTĂ s. f. 1. geantă mică de piele etc. în care femeile își țin diferitele obiecte mărunte de toaletă etc. 2. plic din material transparent, în care se montează mărcile poștale și alte piese filatelice. (< fr. pochette) Vezi definitia »