bábcă (-ắbci), s. f. – Nicovală de mînă folosită de secerători. – Var. batcă. Pol., rut., rus. babka, cf. babă (DAR). Var. se explică prin influența vb. a bate. Vezi definitia »

ARĂPOÁICĂ, arăpoaice, s. f. (Pop.) Femeie care face parte dintr-o populație africană negroidă; p. gener. femeie cu pielea și părul de culoare neagră. – Arap + suf. -oaică. Vezi definitia »

o vreme să nu dai un câine afară din casă expr. vreme rea. Vezi definitia »

AUTOALÁRMĂ s.f. Radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol. [Cf. fr. auto-alarme]. Vezi definitia »

1.ființă urâtă, pocită, sluțenie; 2. epitet dat țiganilor sau tigăncilor – cu varianta băhănie, bâhanie ( Glosar- Snoava populară românească, vol. III, pag.659, vol IV, pag 794 Vezi definitia »