míșculă (míșcule), s. f. – Scorușă. Ngr. μούσϰουλον „moșmon” (Cihac, II, 676). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ívără s.f. (reg.) dovleac, bostan, lubeniță. Vezi definitia »

FÁUNĂ, faune, s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune. Vezi definitia »

FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule. Vezi definitia »

SÚȘĂ s.f. (Franțuzism) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de (infra) microbi; tulpină. [< fr. souche]. Vezi definitia »