ANTREPÓZIT s.n. Loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau de materiale. [Var. întrepozit s.n. / < fr. entrepôt, după depozit]. Vezi definitia »

ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ. Vezi definitia »

RIHTUÍT s. n. Faptul de a rihtui. – V. rihtui. Vezi definitia »

CELOCHÍT s.n. Chit alcătuit pe bază de bitum moale, cu adaos de fibre de celuloză, folosit la executarea izolațiilor hidrofuge. [< cel(uloză) + chit – nume comercial]. Vezi definitia »

ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli. Vezi definitia »