CONVIEȚUÍ, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva; a coabita. – Con¹ + viețui (după lat. convivere) Vezi definitia »

SUBSTITUÍ vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p.i. substítui și -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere]. Vezi definitia »

MIRU͹, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioși cu mir² (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir². ♦ P. gener. (Fam.) A numi într-o funcție (importantă). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omorî. [Prez. ind. și: mírui] – Din sl. mirovati. Vezi definitia »

AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar. – Din amar² + suf. -ui. Vezi definitia »

păștuí, păștuiésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a lua paști, a se împărtăși. 2. a înjura de paști; a paști, a paștealui. Vezi definitia »