MECÁNIC, -Ă adj. 1. Acționat de o mașină sau de un mecanism. 2. Referitor la mecanică (2) [în DN]. 3. (Despre o acțiune, un gest) Făcut automat; reflex, mașinal. // s.m. Lucrător specialist în lucrări de mecanică, în reparații de mașini, de instalații etc. ♦ Conducător al unei locomotive. [Var. mehanic, -ă adj. / cf. fr. mécanique, germ. Mechanik, lat. mechanicus, gr. mechanikos]. Vezi definitia »

NEOCÉLTIC, -Ă adj. (despre unele limbi moderne) derivat din limbi celtice. (< fr. néo-celtique) Vezi definitia »

POMPIERÍSTIC, -Ă, pompieristici, -ce, adj. (Despre stil, vorbire etc.) Bombastic, emfatic; (rar) pompier. [Pr.: -pi-e-] – Pompier + suf. -istic. Vezi definitia »

AGÁMIC, -Ă adj. 1. care nu produce gameți. 2. rezultat pe cale asexuată; partenogenetic. (< fr. agamique) Vezi definitia »

ILÓGIC, -Ă, ilogici, -ce, adj. Care nu este conform cu logica, care contrazice logica; absurd. – Din fr. illogique. Vezi definitia »