țoáită, țoáite, s.f. (reg.) 1. proptea la gard. 2. nuia cu care se îndeamnă vitele la mers. Vezi definitia »

CONTRALOVITÚRĂ s.f. (Mil.) Lovitură de răspuns în timpul apărării făcută cu forțe mari, pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. [< contra + lovitură, după fr. contre-coup]. Vezi definitia »

IGIÉNĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. ♦ Ansamblu de reguli și de măsuri menite să apere sănătatea. [Pron. -gi-e-, gen. -nei, var. higienă s.f. / < fr. hygiène, cf. gr. hygieina – sănătate]. Vezi definitia »

AVALÁNȘĂ (‹ fr.) s. f. Masă de zăpadă care se deplasează pe pantele munților cu înclinare mai mare de 20º, antrenînd în mișcare zăpada, pietrele și copacii întîlniți în cale; lavină. 2. (GEOL.) A. arzătoare = asociație de material fragmentar solid și de gaze, produsă în cadrul exploziei vulcanice, care coboară pantele conului vulcanic. Materialul fragmentar poate proveni exclusiv din magma eliberată în cursul erupției sau prin distrugerea unor formațiuni preexistente. Vezi definitia »

POLICLÍNICĂ, policlinici, s.f. – V. policlinic (1) [DEX'98] Vezi definitia »