coș (-șuri), s. n. – (Înv.) Tabără de tătari. Sl. (pol. kosz, rut., rus. koš), de origine tăt. Sec. XVII. Vezi definitia »

VIERMÚȘ, viermuși, s. m. (Rar) Viermușor. – Vierme + suf. -uș. Vezi definitia »

CODRÓȘ, codroși, s. m. Gen de păsări migratoare mici, cântătoare, cu penajul cenușiu roșiatic și cu coada lungă, roșie (Phoenicurus); pasăre de acest gen. – Coadă + roșu. Vezi definitia »

FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. – V. amuletă, talisman. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche. Vezi definitia »

miríș s.m. (reg.) ființă care deoache. Vezi definitia »