SEMIÓTIC, -Ă I. adj. referitor la semiotică. II. s. f. știință care studiază semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurilor; semiologie (2). ◊ orientare în gândirea teoretică contemporană care studiază fenomenele de semnificare și procese de comunicare. (< fr. sémiotique) Vezi definitia »

PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique. Vezi definitia »

ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »

HOLOENDOBIÓTIC, -Ă adj. (despre ciuperci) care trăiește toată viața în interiorul unui alt organism. (< fr. holoendobiotique) Vezi definitia »

PARAMÉTRIC, -Ă adj. referitor la parametru, de parametri. (< fr. paramétrique) Vezi definitia »