Definita cuvantului baftă
báftă (báfte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în țig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În rom. pare a fi intrat prin intermediul țig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvînt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură. Din tc. provin și ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati folosește de mai multe ori cuvîntul baftă, cu sensul de „gură, cioc”; nu cunoaștem rațiunea acestei întrebuințări, care nu apare la alt autor și pe care nu o găsim în dicționare. – Der. băftos, adj. (norocos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu baftă
OXOSINTÉZĂ s.f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea alefinelor cu un amestec de oxid de carbon și hidrogen. [< fr. oxosynthèse]. Vezi definitia »
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură. Vezi definitia »
NAVÍCULĂ s. f. algă microscopică din grupul diatomeelor, care produce colorația verde a unor stridii. (< fr. navicula) Vezi definitia »
GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță. Vezi definitia »
albeáță s. f., g.-d. art. albéții Vezi definitia »