răntu(r)ná, răntu(r)n, vb. I (înv.) a răsturna, a înlătura; a coti. Vezi definitia »

OBSTRUCȚIONÁ, obstrucționez, vb. I. 1. Refl. (Med.; despre lumenul organelor tabulare) A suferi o obstrucție (1). 2. Intranz. A face obstrucție (2) la... 3. Tranz. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. [Pr.: -ți-o-] – De la obstrucție. Vezi definitia »

SECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) împărți în fragmente, a (se) tăia, a (se) divide. [Pron. -ți-o-. / < fr. sectionner]. Vezi definitia »

Persoana care, printr-un contract de fidejusiune încheiat cu un creditor, se obligă să garanteze acestuia o anumita creanță, executând el obligația atunci când debitorul principal nu o execută el insuși Vezi definitia »

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner) Vezi definitia »