APOÉTIC, -Ă adj. Lipsit de poezie. [a- + poetic]. Vezi definitia »

DRĂGULÍC, -Ă, drăgulici, -ce,adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -ulic. Vezi definitia »

EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă adj. 1. bazat pe analiză. ♦ chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. 2. care utilizează calculul algebric și infinitezimal. ♦ geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus) Vezi definitia »

surátic, surátică, adj. (reg.) care este de culoare aproape sură. Vezi definitia »