ODONTOLOGÍE s.f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. V. stomatologie. [Pron. -iei. / < fr. odontologie, cf. gr. odous – dinte, logos – studiu]. Vezi definitia »

JUSTIFICÁȚIE s. f. justificare. (< fr. justification, lat. iustificatio) Vezi definitia »

EXCORPORÁȚIE s. f. act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din diaceza sa. (< fr. excorporation) Vezi definitia »

INVOLÚȚIE, involuții, s. f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦ P. gener. Proces de transformare regresivă, de regres. 2. Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziția și consistența normală. – Din fr. involution, lat. involutio, -onis. Vezi definitia »

AUTOPLASMOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a plasmei sangvine. (< fr. autoplasmothérapie) Vezi definitia »