MONT, monturi, s. n. Parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot. ♦ Capăt proeminent al unui os sau al unei articulații; spec. proeminență patologică a unui os sau a unei articulații, îndeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont. Vezi definitia »

ȘOCÁNT, -Ă adj. care șochează. (< fr. choquant) Vezi definitia »

VITRIOLÁNT, -Ă, vitriolanți, -te, adj. Care arde, care provoacă arsuri. ♦ Fig. Caustic, incisiv. [Pr.: -tri-o-] – Vitriola + suf. -ant. Vezi definitia »

MĂRGĂRÍNT s. n. v. mărgărit¹. Vezi definitia »

PROȚÉNT s. n. v. procent. Vezi definitia »