CÁLĂ¹ s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî]. Vezi definitia »

ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc împreunate, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sunt legate între ele printr-un anumit raport. 2. (Înv.) Moment din ceremonialul prin care se învesteau cavalerii în evul mediu. – Fr. accolade. Vezi definitia »

PURÍNĂ, purine, s. f. Compus organic din acidul uric. – Din fr. purin. Vezi definitia »

BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parâmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta. Vezi definitia »

TOMPATÉRĂ s. f. v. tombateră. Vezi definitia »