TÉRMIC, -Ă I. adj. referitor la căldură; care produce căldură. ♦ centrală ~ă = termocentrală. II. s. f. 1. parte a fizicii aplicate care studiază căldura și legile ei. 2. (met.) curent vertical declanșat prin termoconvecție. (< fr. thermique) Vezi definitia »

URÉMIC, -Ă, uremici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la uremie, de uremie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de uremie. – Din fr. urémique. Vezi definitia »

pomăzánic, pomăzánici, s.m. (înv.) persoană care a fost pomăzuită, miruită, botezată. Vezi definitia »

ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. Vezi definitia »

TERMOSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la termostat. ♦ Apt a menține o anumită temperatură (stabilă și echilibrată). [Cf. fr. thermostatique]. Vezi definitia »