FLÚTĂ s. f. velier vechi, armat ușor, pentru transport de materiale. (< fr. flûte) Vezi definitia »

CATALIZĂ (‹ fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. Proces fizico-chimic prin care se modifică viteza unei reacții chimice în prezența unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativă = c. în care viteza de reacție este micșorată de catalizator. C. pozitivă = c. în care viteza de reacție este accelerată de catalizator. C. omogenă = c. în care reactanții și catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. C. eterogenă = c. în care reactanții și catalizatorul se află în faze diferite. Vezi definitia »

bergamótă (-te), s. f. – Varietate de pere. Var. pergamută. Fr. bergamote, din it. bergamotta. Vezi definitia »

CORTICOSUPRARENÁLĂ s.f. Regiune periferică a glandei suprarenale, ai cărei hormoni acționează asupra metabolismului substanțelor organice și minerale. [După fr. cortico-surrénale]. Vezi definitia »

BRÁMĂ, brame, s. f. Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată și cu suprafața striată sau punctată. – Fr. brame. Vezi definitia »