Definita cuvantului curte
CÚRTE, curți, s. f. I. 1. Spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ◊ Loc. adj. De curte = care trăiește pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință. 3. Palatul de reședință al unui suveran; (înv.) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinări; în trecut) Numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative. Curtea de casație. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instanțe. III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) după fr. cour.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu curte
du-te, bate-ți coasa! expr. (adol., iron.) pleacă!, fugi! Vezi definitia »
FORMALITÁTE s.f. 1. Formă, regulă care trebuie respectată la îndeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate. 2. Ceremonie, etichetă impusă de uzanțe, de politețe. [Cf. fr. formalité]. Vezi definitia »
BELE-ÁRTE s. f. pl. (Pe cale de dispariție) Arte frumoase. – It. belle arti. Vezi definitia »
ÍSTEILALTE pr. f., adj. pr. f. g.-d. sg. v. istălalt. [DOOM 2] Vezi definitia »
-MÉNTE (Liv.) Element secund de compunere savantă, cu ajutorul căruia se formează adverbe de la adjective. [< it., sp., port. -mente, cf. lat. mens – minte]. Vezi definitia »