GRAV, -Ă adj. 1. care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări neplăcute; (p. ext.) important. ◊ (despre boli, răni) periculos. 2. (despre oameni) serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. (despre voce, sunete, timbru) care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. accent ~ = accent (,) care notează în unele limbi o vocală deschisă. (< fr. grave, lat. gravis) Vezi definitia »

sclav, sclavi s. m. 1. (deț.) deținut care prestează servicii umilitoare, obținând, în schimb, protecția și favorurile celor puternici. 2. (er.) bărbat care se pretează la orice perversiune în schimbul obținerii unor favoruri sexuale din partea unei femei. Vezi definitia »

OREÁV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. – Et. nec. Vezi definitia »

PALEOSLÁV, -Ă I. adj. referitor la slava veche; scris în această limbă. II. s. f. limba veche slavă. (< fr. paléoslave) Vezi definitia »

PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. Vezi definitia »