REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas. – Din fr. remontoir. Vezi definitia »

TRICARPELÁR, -Ă adj. (despre gineceu) cu trei carpele. (< fr. tricarpellaire) Vezi definitia »

METAZOÁR, metazoare, s. n. (La pl.) Subregn de animale constituite dintr-un număr mare de celule variate ca structură și diferențiate funcțional; (și la sg.) animal care face parte din acest subregn. [Pr.: -zo-ar-] – Din fr. métazoaire. Vezi definitia »

ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adj. 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. ◊ Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. ◊ Loc. adv. (Franțuzism înv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; înv.; substantivat, în expr.) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență al rațiilor alimentare și al soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär. Vezi definitia »

AVÁR², -Ă, (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari. Vezi definitia »