CADÚC, -Ă adj. Trecător; netrainic, șubred. ♦ (Bot.; despre un organ) Care cade spontan înainte de vreme sau anual. ♦ (Despre legate, donații etc.) Care nu (mai) are putere legală. [< fr. caduc, cf. lat. caducus]. Vezi definitia »

PUC s.n. Minge specială de cauciuc, rotundă, plată și tare, folosită la jocul de hochei pe gheață. [< engl. puck]. Vezi definitia »

BURSÚC, bursuci, s. m. Viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi; om retras, izolat, ursuz. – Tc. borsuk. Vezi definitia »

HIDROCAUCIÚC s.n. Produs obținut prin hidrogenarea cauciucului. [< fr. hydrocaoutchouc]. Vezi definitia »

COLTÚC, coltuce, s. n. 1. Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lungi. 2. (Reg.) Pernă mică servind drept căpătâi. ♦ Perniță (de ace). [Pl. și: coltucuri] – Din tc. koltuk. Vezi definitia »