REZISTÍV, -Ă adj. 1. care prezintă rezistență. 2. îndărătnic, încăpățânat, perseverent. (< germ. resistiv) Vezi definitia »

ANTICIPATÍV, -Ă adj. Cu caracter de anticipație. [< fr. anticipatif]. Vezi definitia »

CONSPIRATÍV, -Ă adj. Referitor la conspirație; ilegal, clandestin. [Cf. rus. konspirativnâi, germ. konspirativ]. Vezi definitia »

PROACTÍV, -Ă, proactívi, -e, adj. (Psih.) Care are efect asupra unui alt lucru. ♦ (Despre inhibiție) Care duce la uitare, care este exercitată cu cunoștințele actuale asupra celor ce urmează să fie recepționate. (cf. fr. proactif) Vezi definitia »

psihoactiv – v curs de legislatie bacrizeyahoo.com Vezi definitia »